Homofobia ...

O sa postez mai jos niste scriosori gasite pe un site care arata zbuciumul interior al unui om discriminat fiindca este diferit de majoritatea ... Va doresc lectura placuta :)

Povestire personală din Rusia (13-05-2009)
Președintele Yeltsin a decriminalizat homosexualitatea masculină în Rusia pe 27 mai 19993. Aveam 15 ani atunci. Știam deja ca sunt gay dar nu credeam ca într-o bună zi o am să fiu activist pentru drepturile gay. Uniunea Sovietică era de domeniul istoriei iar noua Rusie era deja în calea reconstrucției. Mai târziu am studiat Administrație Publică la Universitatea de stat din Moscova unde am absolvit-o cu diplomă de onoare. Activismul gay a început pentru mine în momentul când Universitatea de stat din Moscova mi-a respins lucrarea de diplomă postuniversitară. Am trecut toate examenele dar în momentul când capul facultății a auzit că topicul lucrării mele va fi căsătoria gay, mi-a dat alternativa de a găsi un nou topic sau să mi se ofere un nou topic de lucrare. Așadar am fost dat afară de la prestigioasa universitate.

Atunci a fost pentru prima dată când am fost discriminat pentru că vorbeam deschis despre sexualitatea mea. Am avut șansa să am alături pe partenerul meu care l-am întâlnit la sfârșitul anului 1999 pe internet. În acest an vom sărbători 10 ani de când suntem împreună.
În 2005 m-am decis să încep propriul meu site internet, frustrat fiind de ceea ce era deja în spațiul online rusesc în materie de site-uri gay. Marea majoritate erau foarte puțin precise în tot ceea ce publicau și aveau de-a face mai mult cu pornografie. Am creat GayRussia.Ru cu gândul de a crea o cale de aduce informații zilnice comunității noastre despre problemele gay-lor în limba rusă. Și știri în limba engleză despre viața gay în Rusia pentru cei ce erau interesați în străinătate. Am lansat site-ul de Ziua Internațională împotriva Homofobiei (IDAHO) pe 17 mai 2005. Nici un jurnalist nu a venit la conferința noastră de presă. În iulie a aceluiași an am anunțat prima paradă gay ținută în Moscova care avea să aibe loc pe 27 mai 2006 pentru a sărbători 13 ani de la decriminalizărea homosexualității. Rezultatul a fost peste așteptarea noastră. Decizia primarului Moscovei de a interzice parada și limbajul său anti-gay a ajuns în atenția mediei rusești. Mai mult de 100 de jurnaliști a venit la conferința de presă a primei parade gay din Moscova. Evenimentul a fost arătat în toată lumea pe televizor și este estimat să fi atins o audiență de mai mult de 1 miliard de oameni. Am fost arestat, dar după ce am fost eliberat din arestul poliției, am fost invitat de către CNN pentru un interviu de 4 minute pentru știrile de seară.
Am organizat parada din Moscova în 2007 și de asemeni în 2008. Ca de obicei a fost interzis. Ca de obicei, am fost bătuți de către homofobi și arestați de către poliție. Din Germania am primit ajutor foarte puternic din partea membrului guvernului Volker Beck. Acesta nu a fost precum alți politicieni, care la început au fost de acord să vină iar pe urmă s-au speriat în ultimul minut. A venit în 2006 și a fost rănit de mai multe ori dar cu toate acestea a venit și în anul următor. Volker a lucrat foarte mult împreună cu diplomații germani pentru eliberarea urgentă a activiștilor arestați.

Ne-am extins lupta și pentru alte probleme. În 2008, am reușit să facem ca Ministerul sănătății să termine interzicerea gay-lor de a dona sânge. A durat 2 ani, dar în final am reușit. Am lansat de asemeni și cea mai mare bătălie ținută vreo-dată pentru drepturile homosexualilor, dând în judecată autoritățile rusești la Tribunalul European a Drepturilor Omului din cauza interzicerilor a nu mai puțin de 170 evenimente ținute de noi în ultimii 3 ani. Dar tribunalul nu se grăbește să ne ajute. În ciuda faptului că Libertatea de adunare este expres menționată în Convenția europeană a Drepturilor Omului, Consiliul Europei nu este în stare să facă Rusia să o respecte. Am denunțat politica de negoț gaz pentru drepturi ale omului practicat de nenumărate ori. Am călătorit până și la Strasbourg și am organizat un protest împotriva Curții Europene!

Nu lucrăm numai pentru problemele rusești. Ne-am alăturat campaniei împotriva executării gay-lor în Iran și muncim împreună cu Comitetul IDAHO. Am reușit ca Luxemburg să recunoasca oficial această zi în calendarul său.

În acest an, muncind împreună cu activiștii din Belarusia, parada din Moscova a devenit Parada Slavilor și va fi ținută pe 16 Mai., în aceiași zi precum finala concursului Euroviziunii.
Activismul Gay mi-a ocupat mai tot timpul în ultimii 5 ani. Lucrez pentru această problemă 24/7. Organizația noastră nu primește gratuități iar eu nu sunt plătit pentru activismul prestat. Nu că nu aș avea nevoie de bani dar nu cred că independența are un preț. Independența este cheia activismului iar eu nu-mi voi compromite idealurile. Urăsc injustiția la toate nivelurile și nu pierd nici o șansă de a o denunța.

Nikolai Alekseev,
Fondatorul GayRussia.Ru
Șeful organizator al Paradei din Moscova/ Mândria Slavică

Povestea unui activist din Belarus (13-05-2009)

În timpul copilăriei mele, am avut o imagine negative a homosexualității mele ascultând toate acele glume proaste și anecdote despre “sodomiți”. Eram nefericit nu din cauza nesatisfacției sexuale, era mai mult din cauza singurătății mele.

Neavând acces la internet sau la literatura gay putea găsi numai bucăți mici de informație de la foarte puținele articole despre homosexualitate care apar câteodată în presă.

Totul a început pentru mine când aveam 16 ani și când, pentru prima dată în viața mea m-am decis să merg la o petrecere gay în Minsk. Dintotdeauna am știut că sunt gay,iar orientarea mea sexuală nu era o surpriză pentru mine. Dar în timpul acestei petreceri am realizat că nu sunt singur și că mulți alți băieți erau la fel ca și mine. Am înțeles că sunt gay, că ar trebui să fiu mândru de aceasta și că comunitatea LGBT era familia mea mai mare. Am înțeles de asemeni că era necesar să se facă ceva și era vremea să încetăm să ne mai ascundem în closet și cluburi obscure.

Am creat primul meu site gay, care l-am făcut inițial folosindu-mă de un server oferit gratuit. După o perioadă , mai multe persoane m-au contactat via site-ului meu și atunci am înțeles ca era vremea să creez o mișcare pentru drepturile minorităților sexuale în această țară.

Îmi iubesc țara. Știu că în [vestul] Europei oamenii sunt atât de liberi. Ei pot călători, au drepturi, pot vorbi liber, se pot întâlni liber și astfel să-și facă auzită vocea pe străzi. Noi cei din Belorusia suntem limitați în drepturile noastre și libertate. Înțeleg aceasta chiar mai mult după ce am vizitat Europa în luna februarie care a trecut. Am fost invitat de către partenerul nostru rus de la site-ul GayRussia.Ru ( împreună cu care co-organizăm “Mândria Slavă” în Moscova în luna mai) să participăm la mai multe întâlniri cu instituții europeene în Bruxelles, Strasburg, Luxemburg și Geneva.

Mai avem mult până când vom fi aliniați cu Europa din punct de vedere ale drepturilor omului. Cu toate acestea persoanele gay, lesbiene și transsexuale există în țara noastră chiar dacă cultura noastră este mai mult subterană.

Vorbind în general, homofobia agresivă nu este o caracteristică puternică a societății beloruse. O paradă gay în Minsk ar fi mult mai ușor de ținut decât în Moscova, Riga sau Belgrad. Biserica nu este influentă în Belorusia dar cu toate acestea pentru a obține o autorizație pentru o acțiune publică este o misiune imposibilă!
Anul trecut, 5 evenimente organizate de comunitatea LGBT în 3 orașe diferite au fost respinse. ÎN Belorusia nu putem apela la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Țara noastră nu a fost niciodată membră a Consiliului Europei. Până și statutul nostru de observator a fost suspendat. Legislația belorusă este făcută pentru guvern, nu pentru cetățenii săi. Trebuie schimbată. Ultimile acțiuni publice pe străzile din Minsk au fost ținute ilegal.

În țara noastră, este imposibilă înregistrarea unei organizații gay. De fapt este imposibilă înregistrarea oricărui tip de organizație. Acest proces a fost făcut special atât de complex pentru a descuraja orice inițiativă. Iar autoritățile condamnă organizațiile care nu sunt înregistrate cu acuzația că ar compromite “ viitorul fericit al poporului Belorus”. Astfel, majoritatea activiștilor, gay sau nu, sunt potențiali criminali.

În Minsk, este posibil să te distrezi pentru că există o viață gay subterană. Avem cluburi, baruri, restaurante, internet cafeuri și chiar petreceri private gay neoficiale. Aș dori să vă invit în țara mea. Sunt sigur că ve-ți fi surprinși și câteodată încântați chiar!

Sergey Androsenko
Fondatorul GayBelarus.By

Scrisoarea de la un utilizator din Arabia Saudită (07-05-2009)
Salutări utilizatorilor GayRomeo,

Numele meu este A. și sunt dintr-un oraș mic nu departe de Riyadh, capitala Arabiei Saudite. Când am fost adolescent nu am știut ce înseamnă să fi gay. Am crezut că este o stare temporară și că voi fi atras de sexul opus odată ce voi deveni adult, dar asta nu s-a întâmplat niciodată!

Eram confuz, trist și deprimat. Mă simțeam respins și diferit și nu putea vorbi cu nimeni despre ceea ce simt, pentru că nimeni nu m-ar fi ascultat oricum, mai ales într-un subiect de natură sexuală.

La începutul anilor 20 am realizat că sunt gay și că a fi heterosexual nu este o opțiune. A trebuit să accept acest lucru și să-l țin secret pentru a fi în siguranță. Speram că totuși poate există o modalitate de a trata homosexualitatea. Acum sunt mai în vârstă și înțeleg mult mai multe despre homosexualitate. Putem toți cunoaște și învăța mai multe despre ce înseamnă să fi homosexual datorită televizorului sau a internetului.

Islamul condamnă homosexualitatea. Dar Arabia Saudită pare să fie unica țară care aplică strict legea Shari'ah. Sodomia este pedepsită cu moartea. Deși această pedeapsă este aplicată foarte rar, anul trecut în februarie (2007) un bărbat din provinciile din vest a fost executat, acuzat fiind de a fi făcut sex cu un băiat, printre alte crime.

Dacă vei întreba alți saudiți despre homosexualitate, toți își vor arăta dezgustul. Marea majoritate vor spune că “ Nu sunt de acord, bărbații nu ar trebui să fie cu alți bărbați”. Sau chiar mai rău: “ Bărbații care fac sex cu alți bărbați trebuie să fie decapitați!”

În ciuda acestei condamnare legală și publică, este spațiu considerabil pentru comportament homosexual în această țară. Atât timp cât gay și lesbienele păstrează o fațadă publică absentă conform normelor islamice, atunci vor fi lăsați să facă ce doresc în privat. Comunități vibrante de bărbați care se bucură de sexul cu alți bărbați există în orașe cosmopolitane precum Jeddah sau Riyadh. Se întâlnesc în școli, cafenele, pe stradă și pe internet. Poți întâlni sex oriunde în Arabia Saudită, la orice oră din zii dar întotdeauna există riscul să fi arestat de membrii autorității religioase numiți ["Muatwwa'in"].

Un alt lucru care ar putea părea surprinzător, cel puțin dintr-o perspectivă vestică este că marea majoritate a bărbaților care fac sex cu alți bărbați nu se consideră gay însuși. Pentru mulți saudiți faptul că un bărbat are sex cu un alt bărbat are puțin de-a face cu homosexualitatea propriu zisă. Actul în sine poate satisface o dorință sau o nevoie, dar nu constituie o identitate.

A fi gay în Arabia Saudită este egal cu a trăi o contradicție – a avea licentă fără nici un drept, de a te bucura de toleranță fără nici măcar un minim de acceptare. A nu-ți expune public sexualitatea nu este o alegere, este o regulă pentru a supraviețui.

Am reușit să evit căsătoria fără să-mi expun sexualitatea. Mariajul ar fi fost devastator pentru mine iar expunerea homosexualității mele mi-ar fi devastat familia. Astfel am reușit să elaborez de-a lungul timpului tot felul de strategii: o prietenă care nu există, o logodnă falsă cu o verișoară 'înțelegătoare', ruperea logodnei... Am falsat și am planificat tot timpul. Nu-mi place să păcălesc oamenii dar a trebuit să fac toate acestea pentru familia mea.

Vă gândiți probabil că toate aceste subterfugii au avut un înalt cost psihologic, dar când ști că nu ești singurul cu aceste probleme este o întreagă comunitate de gay și bi, deodată reziști presiunii externe. Viața mea rămâne dublă dar în cele din urmă a trebuit să învăț să accept că așa am fost născut și că până la urmă pot să trăiesc cu asta!

Pace la toată lumea. A.

Scrisoarea unui utilizator din Siria (14-04-2009)
Sunt din Siria, locuiesc în Aleppo, al doilea oraș ca mărime din țară. Am 32 de ani acum și mă lupt în această situație din momentul când am realizat că sunt gay.

Am să vă explic câteva puncte foarte notabile despre viața gay de aici și am să vă povestesc câteva experiențe devastatoare prin care am trecut:

1. Este ILEGAL să fi gay în această țară și oricine este cunsocut ca și gay poate ajunge la închisoare.
2. Lumea crede că este imoral să fi gay și să ai dorințe homosexuale.
3. Avem câteva locuri de întâlnire în țără dar deseori acestea sunt controlate de poliție, așadar cel mai sigur loc să întâlnești gay este internetul.
4. Cei care încerc să plătească pe internet pentru orice legat de subiectul gay, vor fi urmăriți și arestați câteodată, deci este destul de periculos să te abonezi la orice servici gay online.
5. Cei care sunt observați că accesează site-uri gay dintr-un internet cafe pot fi arestați.

O experiență devastatoare a fost în momentul când am fost concediat pentru că sunt gay și am fost amenințat că voi fi expus dacă voi încerca să cer despăgubire pentru aceasta.

În acest moment nu văd nici o schimbare în felul cum această țară tratează homosexualii. Situația devine din ce în ce mai rea comparativ cu anul trecut, acum polițiștii având chiar și oameni sub acoperire pentru a ne aresta numai pentru că dorim să facem sex.

Sper că informațiile de mai sus spun ceva despre situația de aici. Tot ceea ce sper este încercarea formării unui forum de consiliere pentru cei ce se lupt cu sexualitatea lor. Am auzit de cel puțin 2 sinucideri anul trecut și deși nu pot confirma autenticitatea acestor știri, cred că sunt reale din cauza suferinței și stresului în această țară și în Orientul mijlociu în general.

M.

Scrisoarea unui utilizator (07-01-2009)

Numele meu este N. Locuiesc în Casablanca și dacă aș putea descrie situația mea numai în câteva cuvinte aș spune: “Sunt nefericit”. Homosexualitatea este interzisă aici: “Toate actele imorale dintre doi indivizi având același sex se pedepsește cu o amendă și cu o perioadă de pușcărie cumprinsă între 6 luni și 3 ani”.

Orice tentativă de a crea o asociație care să aibe scopul de a apăra drepturile noastre se termină brusc prin acțiuni represive din partea forțelor de poliție. Puterea religiei și a moralei din societatea nostră împiedică vasta majoritate a gay-lor sau lesbienelor să fie deschiși despre sexualitatea lor sau să-și facă coming-out'ul. Suntem condamnați să trăim o minciună și sa pretindem a fii ceea ce nu suntem. Eu sunt student și nu există nici un loc unde pot să mă duc ca și gay și este foarte dificil să găsești o persoană care să poți avea o relație sexuală normală. Ca și rezultat sunt nervos și strasat. Am insomnie și sunt pe pragul de a avea o depresie. Chiar daca aș avea un partener, ar fii imposibil pentru noi sa umblăm mâna în mână pe stradă, să-l sărut în public iar el să mă ia în brațele lui înainte de apusul soarelui. La școală sunt insultat și se distrează pe seama mea. Pe stradă sunt amenințat și hărțuit. Acasă, familia mă acuză și nu există nimeni care să mă apere: Sunt singur împotriva tuturora și încep să mă gândesc serios la o posibilă sinucidere.

Solicit tuturora dintre voi să exercitati presiuni guvernelor voastre occidentale, astfel ca acestea să poată exercita presiuni asupra guvernului nostru, ca și noi să putem obține drepturile noastre fundamentale. Am luat un enorm risc ca să vă scriu această scrisoare. Îți mulțumesc anticipat Mama, tu ești în acest moment singura speranță și scriindu-ți mi-a readus zâmbetul care l-am pierdut de la începutul adolescenței meie. :-)

N.

Scrisoarea unui utilizator din Uganda (07-01-2009)

Sunt sincer fericit să aud că vă pasă de noi, cei care trăiesc în astfel de țări unde nu le este permis oamenilor să fie așa cum doresc ei. Aici în Uganda mulți tineri sunt curioși de genul ăsta de sexualitate și mulți dintre ei o experimentează!
Oricum, situația aici în Uganda este alarmantă. Devine din ce în ce mai dur pentru noi pe zii ce trece. Mulți gay au fost arestați cu sau fără explicații, tot ceea ce ni se spune este că sunt arestați. Guvernul este foarte împotriva noastră. Suntem puși în închisori, bătuți iar familiile ne dezmoștenesc. Ministrul pentru etici este foarte împotriva homosexualității iar dacă el nu ne suportă, atunci putem fii siguri că nu avem nici un viitor în această țară.

Cât despre mine, familia a realizat că sunt gay după ce au văzut că nu mi-am clădit familia mea sau măcar să am o prietenă. Am fost scos în afara problemelor familiare iar acum încerc să trăiesc de unul singur, dar cu multă atenție, știind că într-o bună zii pot fii arestat!

Nu a existat niciodată speranța că țara mea va considera vreo-dată gay - oameni normali. Tot ceea ce se întâmplă este introducerea de legi și mai severe care ne constrâng să ne abandonăm pământurile natale. Așa că vă rugăm, dacă aveți o modalitate să ne salvați , făceți-o! Știu că nu puteți schimba legile în țările noastre dar poate să relocați câțiva dintre noi dacă este posibil. Mulțumesc!

A. Scrisoare de la un utilizator din Iraq (16-12-2008)
Nu este scris nimic în Constituția Iraqiană care să spună că a fii gay este ilegal. În același timp, în funcție de unde locuiești, în care zonă determinată sau cartier, a fii gay nu este acceptat. Cultura și religia în particular tind să definească homosexualitatea ca și un defect social care amenință instituția sacră a familiei.

La nivel cultural homosexualitatea nu este acceptată de către credințele abrahamice din cauza faptului că aceste religii văd homosexualitatea ca o amenințare al statului matrimonial. În cultura mesopotamică în schimb, homosexualitatea era definită ca un nivel înalt spiritual de a “face dragoste” și era practicată în mare parte de iraqieni , iar bisexualitatea era foarte comună.
În ziua de azi mentalitatea în Iraq și în general în tot Orientul Mijlociu, este că dacă ești sexual activ (top) vei fii definit și perceput ca și un mascul: chiar dacă te implici într-un raport homosexual vei fii iertat ușor. Dar dacă ești pasiv (bottom) ești o victimă. Unii te vor vedea ca și un prostituat și te vor trata ca atare, trecându-te de la unul la altul. Dacă te culci cu cineva înainte de a simții implicare emoțională, poți fii sigur că nu vei fii respectat.

Iată de ce nu mă întâłnesc cu nimeni când sunt în Iraq. Prefer să mă întâlnesc cu alți gay numai când călătoresc în alte țări. Bineînțeles că sunt și persoane cinstite pe care te poți baza, dar este destul de dificil să-i întâlnești. Poți face sex cu bărbați heterosexuali sau bisexuali, aceștia sunt de găsit peste tot, dar sfatul meu este să fii atent mai ales în zona unde stai și la locul de muncă. Depinzând de locul unde locuiești, aceasta poate fii folosită de miliția locală pentru a te amenința sau șantaja.
Poți fii gay în Iraq și mulți te vor accepta, prietenii nu te vor marginaliza numai pentru că ești gay. Există băieți efeminați și femei mai masculine care câteodată pot fii importunați. Până și în instituții profesionale lumea nu descriminează pe cineva numai pentru faptul că este gay, chiar dacă are un comportament mai feminin.

Se vorbea în media despre acele “trupe ale morții” care atacă homosexualii în Iraq, dar consider că mass-media a exagerat puțin , prezentând fenomenul ca și o circumstanță prezentă în toata țara. Aceasta nu este adevărat. Victimile erau în general băieți care lucrau ca și prostituați și sunt sigur că acești băieți erau folosiți și ca dublu-agenți pentru diverse fracțiuni militante prezente și astfel au fost succesiv eliminați. Marea majoritate a homosexualilor care au fost eliminați veneau din cartiere sărace ale Baghdad-ului.

A.

Egipt – Scrisoare de la un utilizator (07-11-2008)

În Egipt există mai multe clase sociale de gay; unii sunt din clasa înaltă, aceștia sunt bine educati și muncesc; alții sunt din clasa de jos, care se întâlnesc pe stradă. Aceștia din urmă nu reprezintă marea majoritate dar sunt cu siguranță cei mai vizibili. Pe urmă sunt cei din clasa de mijloc care nu îi poți întâlnii atât de mult pe străzi, aceștia frecventând anumite locuri bine determinate. La toți ne este frică de poliție și nu ne simțim niciodată în siguranță când cunoaștem pe cineva nou. Trebuie să fim întotdeauna foarte precauți. Comunitatea heterosexuală nu înțelege și nu acceptă absolut deloc homosexualitatea!
Cunoscusem pe cineva online și deja mă întâlnisem cu el de două ori. A treia oară când l-am întâlnit mi-a furat celularul iar prietenul lui m-a amenințat că mă va omorî cu cuțitul!

Mulți se întâlnesc ca să fure, în timp ce noi nu avem nici un drept. Nu putem spune poliției ce ni s-a întâmplat pentru că suntem gay. Știam pe cineva care a fost omorât acum trei luni în urmă; se numea “S.”. A fost omorât la vârsta de 23! Presa locală a publicat o versiune complet distorsionată a ce s-a întâmplat și nimănui nu i-a păsat.

Am auzit că abuzurile homosexualilor în pușcăriile egiptene s-au diminuat, dar nu cred să fie adevărat. Linia politică în Egipt este greșită și continuă să se înrăutățească, mai ales cea a familiei care este la putere. Totul pare să se îmbunătățească, dar adevărul este că devine mai rău pentru democrație și libertatea de exprimare!

D.

Uzbekistan – Scrisoare de la un utilizator (01-10-2008)

Trebuie să recunosc că nu este ușor să trăiești în situații ca și acestea în Uzbekistan, iar problema este mai ales atitudinea oamenilor despre aceasta.
Marea majoritate a societății este încă foarte tradițională, asta înseamna că este dificil să accepți cea ce este în afara majorității și ceea ce în concepție populară este un păcat. În această țară cu o populație de mai mult de 25 milioane de oameni nu există nici măcar un sigur club, discotecă sau bar pentru gay. Marea majoritate se cunosc online, pe urmă încearcă să fixeze o întâlnire. Le este teamă să își arate poze cu fața sau să ofere orice altă informație personală care ar putea fii recunoscută.

Tututrora le este frică de faptul ca ar putea fii descoperiți de alții ceea ce ar duce la glume proaste, insulte și să fie numiți “gay”. Aceasta este considerată una dintre cele mai umilitoare insulte. Eu personal nu am zis nimănui despre mine. Deasemeni nu postez niciodată nici o poză personală atât timp cât sunt în Uzbekistan. Personal, au fost câteva situații unde mi-au fost trimise insulte la adresa de acasă , când eram la școală și de câteva ori mi-au fost spuse cuvinte grele când eram pe stradă. Am fost rănit de către astfel de cuvinte, dar am înțeles că este mai bine să nu-mi arăt reacția.

Nu se schimbă multe aici în țară în direcția drepturilor gay-lor. Nimic nu se poate întâmpla atât timp cât există o lege care interzice homosexualitatea. Sper într-o bună zii ceva se va întâmpla, dar mi-este teamă că acea zii este destul de departe.

B.

Emiratele Arabe Unite – Scrisoarea unui utilizator (20-08-2008)

Această țară este înțesată cu mulți bărbați arătoși care sunt gay și care pur și simplu nu au curajul să-și facă “coming-out'ul” din cauza fricii de a nu fii persecutați de familie, prieteni, religie sau lege. Și aceasta este foarte trist dacă te gândești la faptul că, din anumite motive inexplicabile, homosexualitatea în această regiune face parte din cultură. Poate că mă înșel dar locuind aici pentru atât de mulți ani, îmi este dificil să ignor sau să neg evidența așa cum restul localnicilor o fac. Homosexualitatea există aici, chiar dacă în locuri întunecoase și private care sunt considerate sigure de acei care au nevoie disperată de companie sau pur și simplu de sex.
Sunt multe cazuri de persecuție a gay-lor. Multe dintre aceste cazuri sunt extrem de banale sau superficiale. Dar dacă numai treci printr-un centru comercial aglomerat ca și gay și cu siguranță vei primii câteva invitații; unele nu sunt chiar atât de draguțe dar marea majoritate au o finalitate evident sexuală.

Respect legile și cultura acestor locuri și nu încurajez gay de aici să-și afișeze sexualitatea în public. Asta numai dacă dorești să fii tratat individual și egal ca restul persoanelor, neavând teama de a fii etichetat ca și criminal sau cu alte acuze absurde.

Pe de altă parte, aici am întâlnit dragostea în formele ei cele mai diverse. Am fost rănit și agresat și continui să iubesc acest loc. Aici îmi câștig existența. Aici este unde ma bucur de viață.

Sunt atât de multe povestiri ce aș putea să vă spun. Câteva mi' s-a întâmplat mie, în deșert, în centre comerciale, în apartamente micuțe, cu localnici sau expatriați ca și mine, cu tipi în uniformă, cu tipi cu fizice de Adonis din țări de nici nu-mi mai amintesc numele. Unele îmi doresc să le uit, altele le prețuiesc memoria. Am fost violat, umilit și aruncat în pușcărie pentru acte pe care nu le-am comis. Din fericire am scăpat viu și nevătămat. Acest loc va continua să persecute homosexuali dar în același timp să închidă ochii la multe ce se întâmplă în realitate, regăsindu-se între timp cu o erecție numai la trecerea unui băiat frumos cu părul blond, pielea fină și forme apetisante

J.

Maurițius – Scrisoarea unui utilizator (13-06-2008)

Viața gay în Maurițius nu este ușoară. Cu toate că suntem o țară majoritar turistică, există încă multă prejudicată și violență la care gay și lesbienele sunt supuși. Personal cred că cea mai mare problemă este violența împotriva bărbaților gay, atât verbală cât și fizica. Chiar și eu am fost victima abuzurilor verbale din partea heterosexualilor, care își arată deschis disprețul față de homosexuali.
Chiar dacă în Port Louis situația este mai bună din cauza turiștilor, cu cât te îndepărtezi de oraș cu atât de conservativă devine percepția asupra noastră. De curând o prietenă a mea lesbiană a fost violată și sodomizată de un bărbat heterosexual, care spunea că “asta o va face normală” în timp ce “a fii gay nu este o practică africană”. A rămas traumatizată în urma incidentului dar din nefericire nu poate să ceară nici un fel de ajutor psihologic, din moment ce nu este întotdeauna sigur dacă poți avea încredere în doctori când le spui că ești gay.

Biserica este deasemeni un mare obstacol nu numai pentru gay din Maurițius, dar pentru toți din Africa. Este de așteptat ca biserica să fie locul unde oricine poate să meargă sa găseasca refugiu și confort, dar din nefericire este exact opusul. Mi-a fost spus de multe ori de către preot că voi putrezii în iad dacă nu îmi voi schimba stilul de viață și să mă opresc să mai fiu gay.

Îmi amintesc în școală cum am fost pedepsiți, prima dată când am fost prins în anii 1980. Este normal pentru copii să experimenteze la acea vârstă, numai că un profesor m-a prins cu un alt băiat. Am fost pedepsiți de nu am mai putut sta pe scaun mai mult de o săptămână. Și mai mult, știam că în momentul când vom ajunge acasă vom primii bătaie din nou, părinții noștrii fiind foarte religioși, conservativi și de modă-veche.

Cu 5 ani în urmă, un prieten gay al meu a fost prins cu un turist iar cei care l-au prins i-a înfipt un pix în penis, ca și pedeapsă că este gay. Sunt tone de povești care nu apar niciodată în ziare, toate ce se întâmplă homosexualilor din Africa. Nu avem drepturi, nu avem libertate, trebuie să trăim cu frică iar comportamentul nostru trebuie să fie întotdeauna discret. Nu poți vorbii deschis despre viața ta nici măcar familiei tale, iar dacă prietenii tăi știu despre tine, atunci probabil că ai încredere absolută în ei. A fii gay înseamnă și șomaj atât timp cât în anumite locuri de muncă, în momentul când se duce vorba că ești gay/lesbiană, vei fii concediat imediat.

Pentru mulți gay și lesbiene din Africa singura posibilitate de supraviețuire și de a fii fericit este emigrarea în Africa de sud unde ca și gay te poți căsătorii sau în alte țări democratice unde nu ești judecat din punctul de vedere al sexualității. Sincer nu cred că aceasta ar fii soluția ideală. De ce avem nevoie este eliberarea Africii de conservatorism. Adică serios, Africa în ziua de azi este mai creștină decât este creștinismul în esența sa, iar creștinismul nici măcar nu este parte din Africa. Dar în ziua de azi religia este dușmanul cel mai mare în calea unei orientări sexuale libere pe acest continent.

Ca o concluzie, cred că avem nevoie de un nou focus al mediei asupra Africii. De prea multe ori oamenii se concentrează mai mult asupra sărăciei și a “înapoierii” din continent, în loc să se concentreze asupra noastră, a oamenilor. Cu toate că suntem în plin progres economic, ceea ce trebuie să arătăm întregii lumi este cât de divizată este societatea africană și cum în 99% din cazuri aceasta a fost cauzată de religie, fie islamistă, hinduistă, creștină sau religii africane.

Sper ca într-o bună zii în țara mea voi vedea o schimbare spre libertate și dreptate, unde pot să merg cu soțul/partenerul/iubitul/prietenul meu mână în mână și să mă bucur de libertatea de a nu fii insultat sau atacat.

A.

Scrisoarea unui utilizator din Nigeria (17-05-2008)

Salutări Mamă preaiubită, protectoare a fiilor săi.

Numele meu este C.I., M-am născut în statul Enagu în Nigeria unde locuiesc cu părinții mei care lucrează pentru guvernul local. În familie suntem 3 băieți și 3 fete. Sunt al treilea născut, îmi iubesc familia și am fost întotdeauna un fiu bun. Cum am crescut am început să văd că mă interesează mai mult bărbații, așa am descoperit că sunt gay.
Situația în prezent a vieții gay în Nigeria, mai ales aici în Laos, este că a fii gay este încă interzis. Când cineva aude sau află despre altcineva că ar fii gay, există întotdeauna o reacție rea, oameni au fost raniți, omorâți sau umiliți din această cauză.

Experiențele mele: Mai demult, mă vedeam cu un tip de la mine de școală și eram îndrăgostiți unul de altul. Făceam baie împreună și aveam chiar un secret comun care nu era știut de nimeni altcineva în afară de noi. Într-o bună zii am fost trimis la universitatea din Lagos unde studiam și unde aveam deja un prieten bisexual. Nu m-am îngrijorat pentru că deja cunoșteam pe cineva cu care puteam să mă distrez și să fac sex, lucru foarte dificil de găsit aici în Nigeria.

Într-o bună zii m-am trezit și eram deja ocupat cu studiile când la ușă a bătut amicul meu. Era 7 de dimineață. Am deschis ușa și el mi-a zis că vrea să vorbească cu mine. L-am invitat înauntru iar el imediat m-a întrebat dacă fac parte dintr-un cult secret. I-am răspuns că nu și el a continuat să mă întrebe ce este în neregulă cu mine? Am răspuns că nimic și atunci el a răbufnit spunâdu-mi că sunt posedat de dracu care mă împinge să îl seduc pe el și pe alții ca să fac sex cu ei. Intrasem într-o stare de șoc și l-am întrebat ce vrea să însemne toate astea? A continuat să mă umilească și să țipe tare în fața casei unde locuiam; deja toți vecinii ieșiseră afară să ne audă iar el a început să le spună cum că sunt homosexual, mai ales că nu fusesem văzut niciodată cu o fată. Din acel moment toți vecinii m-au evitat sau mă puneau în fața unor momente umilitoare. Au sunat chiar și pe proprietarul casei să-i zică despre mine, acesta sunându-mă numai să-mi zică să am grijă de mine și cu viața mea. Din fericire acesta a înțeles că D-zeu a creat și pe gay, lezbiene, bisexuali sau transsexuali.

În tot acest timp prietenul meu era aproape de familia mea. Știau că este cel mai bun prieten al meu dar nu știau că facem și sex, înca nu știau că sunt gay. Asta până când cel cu scandalul de la universitate i-a sunat și le-a zis totul despre mine. Din această cauză mama a căzut la pat foarte bolnavă iar frații și surorile m-au sunat să-mi zică că nu mai vor să mă vadă și că nu mai sunt parte din familie.

Am plâns, m-am simțit singur și respins de toată lumea dar eram de nedoborât pentru că știam că nu am nici o vină în toate acestea, așa mă născusem, nu sunt o invenție a mea și nicidecum nu a fost decizia mea. Am fost dat afară din biserica unde eram membru în cor și mi' s-a interzis să mă mai duc acolo. Am început să trăiesc și să fac lucruri de unul singur, exclus de societate. Familiei nu-i mai păsa de mine, întrerupând orice contact sau ajutor material sau financiar pentru a-mi continua studiile.

Aceasta a durat 3 luni, după care m-a sunat mama să-mi spună că nu este supărată pe mine și pe viața mea. Mă sunase să se intereseze cum îmi mai este viața iar telefonului i-am răspuns cu lacrimi în ochi. Curând după asta a urmat-o și frații cu surorile mele care doreau să-și arate suportul față de mine. Atât m-au avertizat să am grijă pentru că în momentul când guvernul ar fii aflat despre mine ar putea să-mi facă mult rău, iar ei n-ar putea să mă salveze.

Toți vecinii care mă evitau la început, acum vorbesc cu mine și mă salută iar eu vorbesc cu ei și îi salut. Suntem ca cei mai buni prieteni care glumesc împreună și își povestesc. Sexual ei au prietene dar azi mă respectă pentru ceea ce sunt.

Sunt 100% gay și știu deasemeni că într-o bună zii voi cunoaște acel bărbat care îmi va înțelege stilul de viața și care va sta cu mine până la sfârșitul vieții.

C.

Scrisoare de la un utilizator din Tanzania (28-03-2008)

Chiar dacă homosexulitatea este ilegala în Africa de est, există diferite posibilități să ne întâlnim. Nu ne întâlnim într-un club anume dar de obicei ne adunăm prin case private. Rețeaua este destul de activă dar deși suntem o minoritate, tindem să fim divizați din cauza unor motive prostești când e vorba de formarea unei organizații GLBT, dar în cazuri importante, pozitive sau negative, unitatea comunității gay este foarte prezentă. Oricum, este de observat că peste tot în lume , comunitatea gay se unește numai în cazul unor teme specifice.

Un alt aspect este acel al prostituției. Poți găsii băieți foarte drăguți care fac sex cu bărbați cu o condiție: să fie scoși în baruri/cluburi scumpe, să li se ofere bani sau cadouri. Unii au făcut chiar o artă din a arăta foarte bine, dar niciodată să nu facă sex cu cei care cheltuie mulți bani cu ei. Acești bărbați au femei în viețile lor și se asigură că ele habar n-au de viața lor 'dublă'.

Am să vă povestesc două experiențe personale (una negativa și alta pozitivă): -Depusesem cererea pentru un loc de muncă la o companie internațională(40 de branșe în Africa) într-o poziție executivă. Erau foarte interesați în profilul meu iar curând contractul era semnat. În acele zile un ziar de scandal local a publicat o listă cu cei mai proeminenți 100 gay din țără iar numele meu era pe acea listă. Două zile după ce ziarul a fost publicat, am primit un telefon de la angajator menționând faptul că urma să mi se anuleze contractul. Când am întrebat pentru o explicație, mi-a răspuns simplu că nu doreau să fie asociați cu cineva care are un comportament ilegal. Din fericire nu îmi dădusem demisia de la vechiul loc de muncă și deci încă mai lucrez acolo. Tensiunea din biroul actual este destul de mare și marea majoritate a bărbaților nu prea vorbesc cu mine; le este teamă că aș putea să-i infectez cu virusul “homosexualității”. -Pe lângă locul de muncă actual mi-am mai luat și tot felul de locuri de munca extra pentru a-mi suplimenta venitul și marea majoritate a clienților au mult mai multă încredere în mine pentru ca există încrederea că homosexualii sunt mai sensibili și deci munca lor este cu mult mai de calitate decât a altora non-gay...

La începutul anului(2007), Victor Juliet Mukasa (o lezbiană transgender)a fost atacată în propria casă de către forțele de poliție care o acuzau de deținerea de materiale pornografice cu lesbiene. În timpul inspecției a fost abuzată sexual tocami de ofițerii de poliție care au profitat de ocazie pentru a-i reaminti lui Victor care este sexual real și care este rolul unei femei. După această situație, a hotărât să-i dea în judecată pe polițiști și să facă această problemă publică. Din acel moment, subiectul homosexualității a devenit un subiect foarte discutat în media, grupurile religioase arătându-și dizgustul pentru aceasta “practică”.

Aceste grupuri religioase, la fel ca și asociațiile LGBT își primesc fondurile din țări vestice, în mare parte din SUA. Oricum, societatea este strictural homofobă pentru că homosexualitatea nu glorifică Omul și puterea sa în societate, așa cum o face heterosexualitatea.

De exemplu, într-un cuplu heterosexual rulurile sunt anterior stabilite: femeia naște, are grijă de copii, de casă, nu contează cât de independentă și educată ar fii. În consecință, deseori hetesexualii întreabă cuplurile gay: “Care este femeia în cuplul vostru?” și ca și cum nu ar fii îndeajuns, chiar și gay văd asta ca o importantă distribuție unde unul merge să facă rost de bani și celălalt stă acasă și are grijă de treburile casei; nu mai este nevoie de spus că rolurile sexuale își au aici un rol determinant.

Interesant de știut dar în Africa de est nici un gay nu a fost condamnat vr-odată pentru a fii gay. Crimele împotriva homosexualilor sunt în mare lipsite de violență dar după cum știm crimele împotriva psihicului sunt cele care dor cel mai tare.

În Africa de est va mai trece drum lung până când homosexualitatea va fii acceptată și pentru ca aceasta să se întâmple, aspectul cultural trebuie schimbat iar de asta este nevoie de timp. Aici se crede că homosexualitatea este o boală adusă de vestici și este ceva contagios. Deseori auzi vorbindu-se cum se recrutează homosexualii. Sunt sigur că niciunul dintre voi nu a fost recrutat să sugă pula. Sunteți ceea ce sunteți! În alte supoziții mitologice locale, unii cred că homosexualii mai maturi folosesc întotdeauna scutece pentru că altfel ar face pe ei din cauza anusurilor prea uzate. Astfel de mituri previn homosexualii să fie acceptați de societate...

În ultima vreme, în urma unor funduri masive primite de la Mișcarea Creștină Americană, mulți fac referire la Biblie când este vorba de homosexualitate; este o mica problemă...biblia conține numai 42 versete împortiva homosexualității iar 280 împotriva adulterului heterosexual. Așadar pentru cineva care citește Biblia cu atenție, ar trebui sa realizeze că pentru a fii în concordanță cu acea religie, ar fii cu mult mai bine pentru el să fie gay, nu credeți?

J.

Iran (28-02-2008)
M-am născut în Iran, în septembrie 1980. Mi-am trăit adolescența în Shiraz în singurătate și fiindu-mi greață de propria persoană. Nu cunoscusem niciodată un alt gay și credeam că sunt un monstru. Mă rugam zilnic să devin o persoană bună, o persoană normală. Unii posteau pentru o lună, eu întotdeauna posteam trei luni. Pe urmă am descoperit internetul și faptul că nu eram singurul.

După aceasta, am început să înțeleg cine sunt și să-mi recunosc identitatea sexuală. Am început să ofer consultanță și suport legal comunității gay din Iran, dar munca ce o prestam a sărit în ochii autorităților iraniene și pe 4 martie 2005 am fost constrâns să abandonez Iranul.

Era ora 00:45, îmi aduc aminte cu perfecție. Trebuia să-mi abandonez toate lucrurile după pământul meu natal și să plec în exil. Era intolerabil. Trenul mă ducea în Turcia, unde a fost posibil să mă înregistrez ca și refugiat la Înaltul Comisariat a Națiunilor Unite pentru Refugiați de la Ankara. Am încetat să mă mai rog. Cănd am ajuns în Turcia, am promis lui D'zeu că voi continua să ofer tot suportul meu comunității gay din Iran și că aceasta va fii noul meu devotament. Trei luni după ce am ajuns în Turcia, cazul meu a fost acceptat și peste două luni eram invitat la Ambasada Canadei din Ankara. Opt luni mai târziu și iată-mă's în Canada.

Homofobia are rădăcini profunde în interiorul societății iraniene. Acesta bineînțeles, reflectă în parte linia guvernativă legală și religioasă tipic conservativ islamică. Ayatollahul Ruhollah Khomeini, cere extirparea homosexualilor, definindu-i “paraziți și corupători al statului” care “extind pata păcatului”
În același timp reflectă sistemul social patriarhal unde sexualitatea este controlată și reprimată, cu excepție când este în folosul reproducerii. Înainte de fuga mea în Turcia, trei dintre prietenii mei cei mai buni s-au sinucis de cauza orientării lor sexuale. Nu demult poliția iraniană a arestat doi tineri gay de 20 de ani pentru că au organizat o mică petrecere acasă. Tinerii au primit 80 de lovituri de bici fiecare pentru asta; mă îndoiesc că eu aș fii putut să îndur măcar una. Le admir curajul. După ce au fost pedepsiți, unul dintre tineri l-a întrebat pe cel care executa sentința dacă se simțea mai aproape de D-zeu după acest act inuman de cruzime.

Viețile lor, ca și a multora dacă nu chiar tururor persoanelor LGBT din Iran, sunt mizerabile și lipsite de fericire.

“Din copilărie nu am putut simții nici un tip de atracție față de persoanele de sex opus, bineînțeles că sunt homosexual”, spune Farsad, 26. La 21, pentru a întâlnii alții ca și el, a început un blog de succes. Poliția secretă a găsit adresa sa în urma verificării IPului și l-a arestat. A petrecut trei săptămâni izolat de restul lumii în penitenciar și pe urmă a fost acuzat de indecență, susținerea de valori decadente și homosexualitate. Anul următor în iarnă, Farsad l-a întâlnit pe Farnam într-un gay chat room. După ce au corespondat o perioadă s-au mutat împreună ca și cuplu dar în secret. Au invitat câțiva amici pentru a sărbătorii uniunea lor, dar dupa numai 15 minute de la începutul petrecerii, au fost întrerupți de poliție și arestați în grup. Au fost bătuți cu brutalitate, spune Farsad, și transportați la un centru de detenție al poliției. Au petrecut întreaga perioadă a sărbătorilor anului nou persan într-o celulă de pușcărie.” Am fost bătuți până în punctul cauzării de daune permanente la coloana vertebrală; pot înca să mai simt și acum durerea pumnilor în față” spune Farsad.

În tot Orientul Mijlociu, Iran se distinge prin severitatea exagerată a pedepselor impuse conduitei homosexuale consensuale și între adulți. “Sodomia” sau lavat (activitate sexuală consumată între bărbați, de penetrație sau nu) este pedepsită prin execuție, indiferent dacă partenerul este pasiv sau activ.

Articolul 111 al Codului Penal Islamic spune că “Lavat este pedepsită prin moarte atât timp cât ambii parteneri, fie activ sau pasiv, sunt maturi, conștienți și capabili de a înțeleg sau dorii”. În acord cu articlolele 121 și 122 al codului penal, Tafkhiz (masarea sau frecarea coapselor sau a părții dorsale de către doi bărbați, sau alte tipuri preliminare sexuale fară penetrare) este pedepsită cu 100 lovituri de bici. Repetarea delictului este pedepsita cu moartea la a patra condamnare.

Articolul 123 al Codului Penal spune “dacă doi bărbați care nu sunt înrudiți sunt găsiți goi sub aceiași pătură fără nici o necesitate” vor primii ambii 99 lovituri de bici. Lesbienelor din Iran le este interzisă deasemeni existența în această țară. Multe sunt forțate de societate și familie să trăiască o minciună și să se căsătorească cu un bărbat. Femeile condamnate de lesbianism riscă biciuirea și după ce au fost declarate de patru ori vinovate, condamnate la moarte. De fiecare dată când sunt arestate, sunt violate, bătute și torturate până la moarte. Dacă sunt violate de străini sau cunoștiințe, ele sau familiile lor deseori păstrează tăcerea și nu denunță delictul, din moment ce violul este considerat social ca o mare rușine și dizgrație pentru familie.

Codul Penal Iranian, care reflectă legile islamice, spune că un acuzat poate fii condamnat de sodomie dacă recunoaște vinovăția sa de patru ori. Uzul torturii este răspândit în Iran, iar practica torturării prizonierilor pentru a obține confesiuni determinante este frecventă. Confesiunile forțate sunt legal acceptate ca și dovadă în procese penale. Pedeapsa cu moartea pentru lavat nu este numai o pedeapsă pe hârtie în Iran: este una executată preferențial.

Procesele pentru cauze morale sunt în centrul atenției mediatice în Iran, dar interesul internațional în legătură cu frecvența executărilor a făcut ca guvernul să opereze cu mult mai multă rezervă evitând ajungerea informatiilor detaliate în ziare. Din acest motiv confirmarea frecvenței și numărul executărilor pentru 'lavat' este efectiv imposibilă.

Pe 13 Noiembrie 2005, ziarul semi-oficial Keyhan din Teheran, a reportat faptul că guvernul a spânzurat public doi tineri, Mokhtar de 24 ani și Ali de 25 ani, în Gorgan. Guvernul a raportat executarea celor doi tineri pentru crima de 'lavat'. Pe 15 martie 2005, ziarul Etemad raportează că cei doi au fost condamnați la moarte, după ce nevasta unuia a găsit o casetă video a celor doi filmată în timpul consumării unui act homosexual.

În noiembrie 2005 un băiat de 18 ani a fost ars de viu de propriul său tată în Rasht. Scandalizat și întristat de știrea că fiul său este homosexual, acesta a turnat gaz pe fiul său și pe urmă pe el însuși pentru a salva onoarea familiei. Băiatul a murit în urma arsurilor serioase. Tatăl a supraviețuit cu arsuri pe mâini și față. Alți gay iranieni au reușit să fugă din țară, așa cum am făcut și eu și să-și facă povestea cunoscută.

Pe 14 noiembrie 2006, agenția de știri de stat iraniană, IRNA, raportează că Shahab Darvishs, a fost executat în Kermanshah. Departamentul de justiție susține că acesta a fost găsit vinovat de “actul vrednic de dispreț de sodomie”.
Teraneh este o lesbiană iraniană care trăiește acum în Europa. Avea numai 21 de ani când a fost arestată pentru prima dată. A petrecut 27 de luni în pușcărie și a primit 270 lovituri de bici. Spune cum era sever torturată și forțată să recunoască prin confesiune homosexualitatea sa. A stat multe zile în izolare în timp ce sângera , fără să aibe acces la instrumente sanitare și medicale.

Sayeh este una dintre multele transexuale iraniene care știe din experiența proprie cum funcțonează arestul și tortura guvernamentală. A fost arestată de mai multe ori de forțele de poliție și a trăit în mâinile lor momente de umilință și abuz. Poliția a împins-o într-o mașină neagră, bombardată de cuvinte demoralizatoare și disprețuitoare și a dus-o într-un centru de detenție.

Ați citit numai câteva exemple care arată cum în Iran statul, societatea și familia se unesc de multe ori pentru a crea o atmosferă de nesiguranță, frică și pericol pentru gay iranieni. Am mult mai multe povești asemănătoare care le-aș putea spune, dar punctul meu este: Există gay în Iran. Fraza președintelui Ahmadinejad: “Noi nu avem homosexuali cum aveți voi în țară la voi” este pur și simplu falsă!
Sunt multe persoane gay și lesbiene în Iran, iar ei eu nevoie de suportul tău. Chiar acum!
Sursa: www.gayromeo.com

Pana la urma toti avem nevoie de intelegere si libertate din cate am citit eu ... oameni astia cam atata cer , nu cred ca e ceva exagerat ... sper ca povestile lor v-au pus oarecum pe ganduri.

Primavara anotimpul meu!

Primavara !!! da cu toti cand auzim acest cuvant ne gandim in primul rand la natura ... la o natura care prinde viata dupa o lunga calatorie prin gerul greu al iernii. Pana si aerul parca isi doreste reinnoirea prin simplul fapt ca miroase altfel si da!!! Primavara este anotimpul meu preferat! si nu fiindca soarele imi zambeste cu dintii lui mari si ma priveste parca as fi vinovat ca inca port geaca dar nu as vrea sa va reamintesc legenda Babei Dochia , care ar trebuii sa ne fie exemplu bun de urmat vis a vis de primavara cea inselatoare. Da, dupa cum mai spuneam pana si lucrurile frumoase au defectele lor dar eu totusi iubesc acest anotimp si nici eu nu stiu daca iubesc sa vad schimbarea naturii sau pasarelele care ciripesc inca de dimineata sau simplul fapt ca m-am nascut la inceput de primavara dar cred ca nu asta ar fi motivul care sa ma faca vinovat pentru ca ador primavara , totusi inca din titlu desi stiu , suna cam egoist "Primavara anotimpul meu " imi permit sa fiu si eu putin egoist de data asta fiiindca e vorba despre ceva ce eu divinizez , ceva ce parca eu inteleg mai bine ca multe alte persoane ...natura , iar primavara o imbraca in cele mai vii culori , culorile sperantei si ale reinnoirii. Inca de mic adoram sa merg pe strada si sa privesc copacii cum isi intind crengile spre cer parca aspirand mereu la mai mult , si ii adoram fiindca ei au capacitatea sa guste din toate elementele naturii pamant, apa , aer rentrunindu-le intr-un singur element. Cand am probleme obisnuiesc sa vorbesc cu mine insumi in natura parca acolo gasesc rezolvarea la toate problemele ce imi inunda mintea , da stiu stresul ne inconjoara pe toti iar daca ne lasam prada gandurilor negre putem sa cadem in depresii urate de asta natura e aici ca sa ne ofere o parte din intelegerea ei, trebuie doar sa stim cum sa incepem sa gustam din ea .... simte primavara in sufletul tau , reinnoiestete odata cu ea.

Iubirea universala

Iubirea ... mda , un subiect destul de delicat cand vorbesti de iubirea universala , de implinirea unuia pe celalalt indiferent cine e unul si cine e celalalt, sper ca ati inteles conotatia . Citisem odata un fragment in care scria despre puterea acestui sentiment de nedescris de fapt in cuvinte , fragmentul suna asa "You come to love not by finding the perfect person, but by seeing an imperfect person perfectly"... si am zis da pe de o parte e adevarat fiindca pana la urma in iubire exista si o mica mare idealizare a persoanei de langa tine , o contopirea a doua persoane care traiesc si respira in acelasi univers. De fapt vorbind despre iubire gandul meu tot zoboara la ideea de iubire universala , iubirea materna , iubirea intre frati , iubirea ca manifestare sexuala si iubirea ca contopire de mai multe sentimente care iti inunda tot organismul si parca nu stii cum sa le descri. Si daca tot vorbesc despre iubire universala si nelimitarile ei vis a vis de iubirea intre persoanele de acelasi sex .... da stiu un subiect delicat se pare inca pentru Romania de azi dar parca daca tot il dam la o parte va ramane la fel pentru mult timp de acuma in colo .... desi simteam de mult ca sunt diferit mereu m-am simtit la fel, pana am realizat ca problema nu vine de la mine ci din privirile celorlalti care nu sunt dispusi sa priveasca decat prin proprii lor ochi si nu prin ochi altora si parca frica de a nu fi respins si dat la o parte , frica de a ramane singur datorita faptului ca esti diferit ... ma impingea sa nu fiu eu ceea ce simt ca sunt defapt, ERA O PROBLEMA!!! si asta fiindca nu ma acceptam pe mine pana in ziua in care am realizat ca nu sunt singurul cu aceasta problema si pana am realizat ca pe lumea asta exista multe alte probleme care par a fi mai grave dar totusi mai putin bagate in seama decat unele probleme care par a fi rupte dintr-un scenariu de neiertat pentru uni . Si mi-am zis in gand cand ma intorceam spre casa uitandu-ma spre unele persoane care treceau pe strada : Oare e atat de rau sa fi diferit ? sau Oare toate astea sunt doar in capul meu ?? pana cand am realizat ca de fapt normalitatea nu exista ca si definitie universala ... cel putin daca de mic am fost crescut cu conceptia "Tigani sunt rai !!!" , oarecum am invatat ...Da!!! tigani fura sunt rai si daca iti faci de lucru cu ei ajungi sa ai probleme si de asta in ziua de azi ii ocolesc , nu sunt rasist! dar cand primesti o educatie gresita , privesti un om gresit. Vorbeam zilele trecute cu un amic care e super indragostit si care se invarte in acelasi mediu ca si mine si mi-a pus o intrebare: "Prietenul meu m-a intrebat daca vreau sa ne casatorim ?? Dar cum o sa ma prezint eu in societate cu el ?? cum o sa fie viata mea ... " am dat raspunsul fara sa ma mai gandesc la lume si atunci parca a vorbit acceptarea de sine si am zis "Iubirea are limite ?? Oameni te fac sa simti ce te face el sa simti ?? Daca el e fericirea ta ... urmeaz-o caci nu dai mereu peste lucruri care te fac fericit si care te fac sa te simti implinit cu adevarat !!" si a doua zi s-au mutat impreuna. Sunt fericit cand vad ca lumea e implinita prin iubire , de oricare tip ar fi ea fiindca din iubirea am fost creati iar daca ea e ceea ce ne face pe noi impliniti de ce sa ii creem limite. Uneori poate sa doara ? asta da , dar cand mancam un hamburger ne gandim pe loc ca a doua zii o sa ne ingrasam ?? nu prea cred , pana la urma se pare ca lucrurile frumoase isi au si ele riscul lor dar cand suntem indragostiti merita sa riscam totul doar pentru cateva momente frumoase fiindca acelea ne fac pe noi impliniti. Iubiti diversitatea !

Solitude the greatest enemy of man ...

Surrounded by people but empty inside, I always wonder what I'm not complete, ask what my heart to give?!?... maybe a forbidden love will arrive? it seems that not ... I was always dissatisfied with myself, I always wanted more, and when you get you not know how to appreciate, I do not know what life has to be always wrong. But a little searching in the depth of my soul I found the answer ... gap comes from the desire to be myself, to fulfill my ideals that seem to be very difficult to achieve because every day becoming more grandiose and more difficult to intro wording palm, maybe you should leave to the ideals and to get a little reality in the dream because tasting from dreams you always feel bitter reality.